Străzi pline cu oameni în preajma stadionului din Gruia, freamăt în interiorul arenei și o tensiune care se simte în aer. CFR luptă pentru titlu. Este zi importantă la Cluj. Cu 4 titluri în ultimii 10 ani, CFR și-a câștigat și suporteri. Mulți au tricouri și fulare cu însemnele echipei și se vede o diferență față de titlul obținut în 2008 și față de suporterii de atunci, veniți mai mult „ca la urs” să vadă Chelsea sau AS Roma, în primul sezon de Champions League.
Cu bune și rele, criticată pentru transferuri, pentru eșecul cu Dudelange, schimbarea a 3 antrenori sau jocul lui Dan Petrescu, CFR are ceva de necontestat. Este echipa cea mai premiată în fotbalul românesc din ultimul deceniu. Indiferent ce conducere au avut, clujenii au știut să facă performanță pe plan intern mai bine ca alții.
Stadionul se umple, atât cât permit normele de siguranță. 14.000 de spectatori, adică vreo 10.000 – 11.000 pe lângă cei care merg de regulă la meciuri, semn că unii își amintesc doar în momentele istorice de echipa din Gruia.
Atmosfera se „încălzește” când intră echipele pe teren. Camora, cu 2 titluri, Culio, Țucudean, Arlauskis, Deac, toți cu câte 3 tiluri și ceilalți care au mai cucerit campionatul sezonul trecut. Toți aceștia oferă încredere spectatorilor, care nici nu se gândesc că CFR ar putea pierde ce are în mână. Poate că tocmai această experiență i-a pus pe suporterii „de meciuri mari” din Cluj să vină ei la stadion pentru a aștepta titlul și nu pe fanii FCSB.
Golul lui Culio și titlul așteptat în liniște
Începe meciul și jucătorii lui Papură se simt ca la o petrecere la care n-au fost invitați, dar s-au nimerit acolo. Mai mănâncă un aperitiv, mai închină un pahar, dar nu vor să deranjeze. CFR începe mai decisă și are câteva ocazii și un gol anulat, până în minutul 12. Atunci, Kelic îl împinge pe Păun și Hațegan dictează penalty. Crește numărul de decibeli din tribune, iar Culio face 1-0. Era începutul perfect. Gol rapid și Craiova ținută la distanță. „Să fie omenie…”, scrie pe un banner al fanilor olteni, parcă în ciuda FCSB-ului și cu trimitere la egalul care ar avantaja ambele echipe. Pigliaceli respinge șutul lui Bordeianu (25) și Arlauskis reluarea lui Cristea (35). În rest meciul este liniștit de parcă totul a fost făcut și nimic nu se mai poate întâmpla. Suporterii simt asta și uneori este o liniște care te face să te întrebi dacă chiar se joacă cu titlul pe masă și dacă nu cumva ai greșit stadionul. Fanii vor să strige, să se bucure, dar meciul nu este chiar unul care să te țină cu sufletul la gură. Parcă toți așteaptă bucuria de după. Până la urmă, pentru asta au venit.
Arlauskis și două parade pentru al 4-lea trofeu personal
Papură mută cu Fortes în atac, iar CFR cedează total mijlocul terenului, în rerpiza a doua. Apar ceva ocazii, dar Omrani ratează (52), iar Arlauskis arată că e în zi mare în fața lui Fortes (55). Minutele trec greu, dar CFR nu și-a propus să facă spectacol. Și-a propus să câștige campiontul și a reușit. Este al 5-lea din istoria echipei clujene, iar Petrescu devine primul antrenor care cucerește trei titluri cu formații din Provincie și primul tehnician cu două titluri de când se joacă cu play-off și play-out. CFR este o campioană care s-a impus prin forță, răbdare și organizare. Pe final s-au auzit „campioniii, campioniii”, din partea unor suporteri care puteau să fie mai vocali. Într-o zi, când alții vor lua titlul, își vor aminti că istoria s-a scris sub ochii lor, iar ei nu s-au bucurat pe deplin.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER